Ce lucruri frumoase...
Zâmbete, raze de soare, copilărim ca la vârsta la care nu aveam grija zilei de mâine, ci doar grija soarelui care nu mai avea să iasă, în zilele ploioase.
Motivele lacrimilor copilăriei ne fac acum să râdem, iar lucrurile haioase ne deschid pofta jocurilor de altă dată.
Creștem, dar nu devenim mai plictisitori, ci ne jucăm diferit. Nu devenim serioși, ci doar ne maturizăm frumos. Nu îmbătrânim, ci doar căpătăm mai multă experiență.
Oricum ar fi, ne vom juca. Copilul din fiecare dintre noi se naște odată cu prima dată când vedem lumina zilei și nu moare niciodată. E prezent în tot, în camera în care te trezești de dimineață, care e aceeași, deși ai renunțat la plușuri, mașinuțe și alte lucruri care țin de copilărie și ai optat poate pentru ceva mai "matur", e prezent în locurile în care te jucai, deși arată altfel, schimbate de timp și natură, e prezent în prietenii tăi care evident sunt schimbați și ei.
Uităm anumite părți ale copilăriei, dar niciodată nu uităm să fim copii și de câte ori putem să ne amintim de copilul din noi.
Deci...
Hai să ne jucăm...
