Oraș cu porumbei sălbatici

Noi doi, numai doi, mai spunem DA, cand vrem să zicem invers, mai proclamăm imperii mari de ger,
Mai ofensăm părinții prin uitare, mai umilim pe cei care ne cer.
Mai traversăm o lacrimă cu barca, ne mai permitem nopți de carnaval,
Mai povestim iubitelor coșmaruri, mai adormim in coama unui cal.
Și dintr-odată, adormim pe-o bancă,
În mijlocul unui oraș străin, și numai niște porumbei sălbatici, asupra noastră, de prin piețe, vin.
Ni se așează pe genunchi și umeri, pe frunți se prind cu cel mai mare jind
Și se apucă să ne scoată ochii, cu ei în pliscuri plecând fâlfâind
Și iată cum, încet încet, pe bune frumoșii porumbei țin loc de corbi, și noi, care murim, luam aminte, de ce vom deveni cu toții orbi.

A.P

Let's play...

Ce lucruri frumoase...

Zâmbete, raze de soare, copilărim ca la vârsta la care nu aveam grija zilei de mâine, ci doar grija soarelui care nu mai avea să iasă, în zilele ploioase.

Motivele lacrimilor copilăriei ne fac acum să râdem, iar lucrurile haioase ne deschid pofta jocurilor de altă dată.

Creștem, dar nu devenim mai plictisitori, ci ne jucăm diferit. Nu devenim serioși, ci doar ne maturizăm frumos. Nu îmbătrânim, ci doar căpătăm  mai multă experiență.

Oricum ar fi, ne vom juca. Copilul din fiecare dintre noi se naște odată cu prima dată când vedem lumina zilei și nu moare niciodată. E prezent în tot, în camera în care te trezești de dimineață, care e aceeași, deși ai renunțat la plușuri, mașinuțe și alte lucruri care țin de copilărie și ai optat poate pentru ceva mai "matur", e prezent în locurile în care te jucai, deși arată altfel, schimbate de timp și natură, e prezent în prietenii tăi care evident sunt schimbați și ei.

Uităm anumite părți ale copilăriei, dar niciodată nu uităm să fim copii și de câte ori putem să ne amintim de copilul din noi.

Deci...

Hai să ne jucăm...

Pass into silence...

Am uitat să scriu rânduri şi rânduri care îmi fac sufletul să zâmbească. Am uitat să ascult, am încetat a mă mai înţelege şi a mai înţelege pe cei care mi-au oferit timpul şi înţelegerea lor.

Am uitat să mai iubesc, am uitat cum e să-mi mai fie dor de tine sau de el. Am uitat a mă mai bucura de lucrurile mărunte şi am încetat a mai oferi încredere.
Acum se consumă un nou calendar pe un perete prost văruit şi eu am început a scrie ce gândesc.
Am o multitudine de gânduri şi la fel de multe lucruri de spus.
Am iertat....
Am desenat....
Am rănit....
Te-am pierdut....
Am câştigat şi am învăţat cum e să iubesc.
Mi-am amintit cum e să-mi fie dor şi cum să ascult din nou. Acum mi-am amintit şi tot acum am început să scriu din nou. Noi cuvinte aşteaptă să fie scrise, noi gânduri izvorăsc din dorinţe ascunse...

Rareori medităm stând în picioare şi mai rar mergând. Din înverşunarea de a ne păstra poziţia verticală s-a născut fapta. De aceea, ca să protestăm împotriva mărşăviilor ei, ar trebui să imităm poziţia cadavrelor.

Mă bucură.

Mă bucură fericirea mea și a celor din jurul meu.
Mă bucură copii, cumințenia, obraznicia lor, inocența cu care se comportă și jocurile lor, care îmi aduc aminte de copilăria mea. Mă bucură cuplurile de bătrâni veșnic îndrăgostiți.
Mă bucură oamenii sinceri, modestia, bunătatea și înțelepciunea de care dau dovadă în anumite momente ale veții.
Mă bucură amintirile frumoase petrecute alături de prieteni și de cei dragi.
Mă bucură soarele și căldura ce mi-o oferă. Îmi aduce o bucurie de nedescris în suflet venirea primăverii. Mă bucură un fluture așezat pe o floare.
Mă bucură o carte citită, o țigară dimineața, un zâmbet, un compliment sincer, o iubire împărtășită, o floare dăruită, o dovada reală de prietenie.
Mă bucură atât de multe lucruri și totuși mă întreb de unde mai este loc și de tristețe.

Schimbare?

Îmi plăcea să zac și să mă gândesc. Și m-am tot gândit. Și am visat, am visat lucruri ciudate, fel de fel.
Apoi a început să mi se năzare că....nu, n-a fost asa! Iarăși nu povestesc asa cum a fost!
Vezi tu, mă întrebam atunci de ce sunt atât de prost, de ce, dacă ceilalți sunt proști și eu știu sigur că sunt proști, nu caut să fiu mai deștept decât ei?
Am înțeles că, dacă aștepți ca toată lumea să ajungă să fie deșteaptă, ar trebui să aștepți un timp nesfârșit. Apoi am mai înțeles că asta nu se va întâmpla niciodată, că oamenii nu se vor schimba, că nimeni nu va putea să-i transforme și că degeaba ți-ai pierde timpul încercând acest lucru. Da, așa este! Asta este legea lor...
Știam că acela care are putere, care are mintea și sufletul tare, acela domnește peste ceilalți.
Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă și îi disprețuieste, acela ajunge la ei legiuitor, și cu cât cutează mai mult, cu atât e mai respectat.
Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu.
Trebuie să fii orb ca să nu vezi asta.
Nu mă îngrijesc dacă înțelegi sau nu.

No regrets. Just Love.

Păreri de rău! Ce vrea să spună?
Câteva momente am rămas cufundată în meditație, punând în cumpănă prezentul și viitorul.
Ce am făcut atunci și regret acum sau din ce voi face acum, ce voi regreta în viitor?
Tablouri pictate reflectând mai mult sau mai puțin realitatea vieții mele. Portrete făcute oamenilor care au schimbat ceva în viața mea, toate astea cam neîngrijit schițate, sunt dintr-odată puternic conturate și colorate. Toate legate de fenomenele curioase ale vieții omenești și zugrăvite acum cu atâta iscusință, că parcă prind viață.
Nu-mi doresc să schimb nimic din ce am făcut, ci doar să le aduc mai multă culoare.
Să mă bucur de ce am făcut bine și chiar și de ce am făcut rău. Sunt trăirile mele și doar ale mele. Nu cred în destin și în lucruri scrise undeva, dar poate că unele lucruri se întâmplă pentru că așa trebuie.
Corectează-mă !

O corectură pe o schiță prost concepută, o linie trasă cu o mână de maestru pe viu spun oricând mai mult decât toate teoriile și criticile din lume.

Arta de a gândi cu sunete

Săraci, bogaţi, cu toţii avem muzica.
Indiferent de clasa socială fiecare dintre noi avem un cantec de suflet care ne aduce zâmbetul pe buze în orice moment. Fiecare melodie este ca un refugiu universal pentru sufletele alungate de acasă.
Cântece ce îţi bucură urechea şi sufletul. Mii de sunete adunate într-o singură melodie te fac să uiţi de momentele mai puţin plăcute ce apar în viaţă şi să-ţi lumineze chipul pentru cel puţin 4 minute.
Cu fiecare melodie este realizată o caracterizare a momentelor ce te fac om, prima iubire, primul sentiment de prietenie, prima dezamăgire. Fie că e vorba de cei dragi sau doar de simple lucruri care te fac fericit.
Bucuria la ascultarea unei melodii este egală cu bucuria la vederea unei ploi de stele alături de o persoană care a fost importantă mai devreme sau mai târziu, deşi nu ar crede asta.
Ascultă, învaţă şi agaţă-te de îndemnuri la bine.
Oriunde ai fi, cu oricine ai fi şi oricând ai fi, muzica va fi.
Muzica e tot ce te inconjoară, chiar şi sunetul paşilor tăi pe podea.
Fără public muzica nu ar însemna nimic, la fel cum fără muzică publicul ar fi lipsit de viaţă.