Cu..., dar nu...

Cu bani poți cumpăra o locuință, dar nu poți cumpăra un cămin,
Cu bani poți cumpăra un ceas, dar nu poți cumpăra timp,
Cu bani poți cumpăra un pat, dar nu poți cumpăra odihna,
Cu bani poți cumpăra o carte, dar nu poți cumpăra cultura,
Cu bani poți cumpăra un medic, dar nu poți cumpăra sănătate,
Cu bani poți cumpăra o poziție, dar nu poți cumpăra respect,
Cu bani poți cumpăra sânge, dar nu poți cumpăra viața,
Cu bani poți cumpăra sex, dar nu poți cumpăra iubire !

Minte-mă !!!

"Minciuna este singurul apanaj pe care îl are omul în faţa celorlalte făpturi. Minţind ajungem la adevăr. Sunt om fiindcă ştiu să mint. Nici un adevăr nu a fost rostit fără să se fi minţit în prealabil de cel puţin 14 ori sau poate de 114 ori şi asta ne face cinste într-o anumită măsură. Dar noi, noi nu suntem în stare nici măcar să scornim o minciună din capul nostru. Minte-mă, dar minte-mă cu originalitate şi am să te sărut din toată inima. Să minţi cu originalitate este aproape mai bine decât să repeţi adevărul spus de un altul, în primul caz eşti om, în cel de al doilea, papagal.

Adevărul n-are să fugă, dar viaţa o poţi băga în mormânt, au mai fost cazuri.

Spuneţi-mi, vă rog, ce suntem noi acum? Toţi, toţi fără nici o excepţie, în tot ce priveşte ştiinţa, cultura, gândurile, invenţiile, idealurile, dorinţele, liberalismul, raţiunea, experienţa şi în toate, toate celelalte, ne aflăm în clasa întâi primară.

Ne-am învăţat şi ne place să gândească alţii pentru noi, aşa ne-am obişnuit. Nu-i aşa?"

Wings.

De ce dacă e loc pe acolo, mergi pe unde nu e? De ce de cele mai multe ori unii dintre noi alegem calea mai grea? Viața nu e întotdeauna presărată cu lucruri frumoase, dar chiar și așa preferăm să o complicăm uneori mai mult decât e deja. De ce? Poate plictisiți de rutina prezentă mai devreme sau mai târziu în viața noastră sau poate e doar dorința de a ne testa de fiecare dată. De ce putem, de ce nu putem, de ce ne doboară și de ce ne face mai puternici.

Ai simțit vreodată că prinzi aripi și că absolut nimic nu te poate face să te prăbușești? Că tot ceea ce faci și ce simți are dintr-odată sens? Că nimic din ce ți se spune nu te va face să te întorci din calea pe care ai ales-o? E ceea ce te face să te simți stăpân pe propriile tale puteri, pe propriile gânduri și decizii. Fă absolut tot ce crezi că te face să te ridici, să fii mai bun, să fii liber și să nu depinzi de alții. Nu vei primi nimic din ce îți dorești stând, ca o pasăre zboară, i-ați avânt, planează deasupra tuturor. Străpunge aerul, ajungi acolo unde vrei si demonstrează ce poți. Nu te vor încuraja, îți vor spune că e greu și că nu e de tine. Ascultă-i dar nu îi lua în seamă.
E puterea ta, ca a unui supererou, trage-ți chiloții peste pantaloni și fii ceea ce vrei sa fii !!!

Să fie iubirea ca o mască?

"Ne îmbinăm cu atâtea deosebiri şi ştim pe ce formă ideală ne împlinim unirea.
Noi unei flori iubite luăm chipul şi-ntocmirea,
Firească împerechere
Tu, trandafir, eu, ghimpe."

Să fie iubirea ca o mască?
Alt chip al ei când poate doarme şi visează?

Another story...

Nu ar fi spus că îi va lipsi.
Lucruri, sentimente, idei adunate în doar câteva mii de minute de când lipsește. E simplu și totuși complicat, e frumos, e nebun și totuși serios, e special.
Nu ar fi crezut. Timpul lor devenise brusc atât de prețios, ar fi dat orice pentru o plimbare în tălpile goale pe nisipul care parcă lua foc.
Ar fi putut să vadă atunci ceea ce vede acum, dar timpul era altul, totul era presărat cu alt praf, acum e unul magic.
Magic, feeric e spațiul și timpul basmului pe care dorește să-l scrie pentru ei, o poveste ce a luat naștere în momentul în care a simțit că ceva lipsește.
O altă poveste.......poate începe acum.
Nu a fost de vină timpul, ci autorul.

O fugă de pitici cu clopoței minusculi în ciucurii de la opinci

Primăvara intrase pe bariera orașului ascunsă în pelerina nopții și fără veste, cu ploi repezi, să spele copacii și acoperișurile de albul murdar al zăpezii și să gonească de pe maidane în stoluri, cum veniseră ciorile.

Afară era un zvon ca o fugă de pitici cu clopoței minusculi în ciucurii de la opinci. Ascultam pentru întâia oară pământul respirând adânc, ca un muncitor în somn, fără vise, în ajun de sărbătoare. Se desfăceau în ploaia caldă bulgării înghețați, ca mugurii și se înalță spre cer, din țărână și copaci, un neastâmpăr pretutindeni, în care se împletise mersul ca un fir de paing al găzelor, cu dansul despletit al sălciilor.

Urcă în mine și în copacul pititc de la geam, viața-n forța ce avea să despice în curând, cu sabia firului de iarbă, piatra.

Doua variante.

Se spune că în viață nu ai decât două variante:
Să te naști femeie sau să te naști bărbat.
Dacă te naști femeie mai e cum mai e, dacă te naști bărbat nu ai decât două variante:
Să rămâi acasa sau să pleci în armată.
Dacă rămâi acasă mai e cum mai e, dacă pleci în armată n-ai decât două variante:
Să prestezi munci ușoare sau să fii trimis pe front.
Dacă rămâi la munci ușoare mai e cum mai e, dacă ești trimis pe front n-ai decât două variante:
Să supraviețuiești sau să mori.
Dacă supraviețuiești mai e cum mai e, dacă mori nu ai decât două variante:
Să fii înmormântat sau să fii făcut sapun.
Dacă ești înmormântat mai e cum mai e, dacă ești făcut săpun n-ai decât două variante:
Să te cumpere un bărbat sau să te cumpere o femeie.
Dacă te cumpară un bărbat mai e cum mai e, dacă te cumpără o femeie n-ai decât două variante:
Să se spele cu tine de la brâu în sus sau de la brâu în jos.
Dacă se spală cu tine de la brâu în sus mai e cum mai e, dar dacă se spală cu tine de la brâu în jos…ajungi de unde ai plecat !