Nesiguranța naște oameni lași. Într-o societate condusă de interese și plină de răutate, ne dorim a ne preface în mici ființe oarbe, surde și neputincioase.Din dorința de a nu ne lovi de ceea ce ne poate doborî, ne punem, poate, fără să vrem, timbrul de neputinciosi.
Partea bună, totuși, e că printre ei sunt și cei pentru care orice e posibil.
Folosim destul de des, "Orice e posibil!!!", deși cei mai mulți nu cred în acest lucru. E destul de greu să îți impui să gândești într-un fel, atâta timp cât nu crezi în ceva. E adevărat că poate spunând un lucru de multe ori, la un moment dat ai putea să începi să crezi în el, dar la fel de adevărat e că nu poți crede o minciună atunci când te lovești de una.
Întrebase cineva care e diferența dintre curaj și tupeu.
Mulți duc lipsă de curaj, ultima generație sau "generația nouă" sau viitorul țării noastre, cum le place politicienilor să spună, nu duc lipsa de tupeu, e pretutindeni din plin. Tupeul aduce cu el o mare cantitate de nesimțire.
Curaj au avut cei care au luptat pentru ca nouă să ne fie mai bine, dar se pare că a fost în zadar.
Ce-i drept toate lucrurile au părți bune și părți mai puțin bune, e firesc.
Cred că ma pricep să le scot în evidență doar pe cele mai puțin bune, dar mă străduiesc.
