Mă bucură.

Mă bucură fericirea mea și a celor din jurul meu.
Mă bucură copii, cumințenia, obraznicia lor, inocența cu care se comportă și jocurile lor, care îmi aduc aminte de copilăria mea. Mă bucură cuplurile de bătrâni veșnic îndrăgostiți.
Mă bucură oamenii sinceri, modestia, bunătatea și înțelepciunea de care dau dovadă în anumite momente ale veții.
Mă bucură amintirile frumoase petrecute alături de prieteni și de cei dragi.
Mă bucură soarele și căldura ce mi-o oferă. Îmi aduce o bucurie de nedescris în suflet venirea primăverii. Mă bucură un fluture așezat pe o floare.
Mă bucură o carte citită, o țigară dimineața, un zâmbet, un compliment sincer, o iubire împărtășită, o floare dăruită, o dovada reală de prietenie.
Mă bucură atât de multe lucruri și totuși mă întreb de unde mai este loc și de tristețe.

Schimbare?

Îmi plăcea să zac și să mă gândesc. Și m-am tot gândit. Și am visat, am visat lucruri ciudate, fel de fel.
Apoi a început să mi se năzare că....nu, n-a fost asa! Iarăși nu povestesc asa cum a fost!
Vezi tu, mă întrebam atunci de ce sunt atât de prost, de ce, dacă ceilalți sunt proști și eu știu sigur că sunt proști, nu caut să fiu mai deștept decât ei?
Am înțeles că, dacă aștepți ca toată lumea să ajungă să fie deșteaptă, ar trebui să aștepți un timp nesfârșit. Apoi am mai înțeles că asta nu se va întâmpla niciodată, că oamenii nu se vor schimba, că nimeni nu va putea să-i transforme și că degeaba ți-ai pierde timpul încercând acest lucru. Da, așa este! Asta este legea lor...
Știam că acela care are putere, care are mintea și sufletul tare, acela domnește peste ceilalți.
Cine cutează mult, acela are dreptate în ochii lor. Cine îi înfruntă și îi disprețuieste, acela ajunge la ei legiuitor, și cu cât cutează mai mult, cu atât e mai respectat.
Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu.
Trebuie să fii orb ca să nu vezi asta.
Nu mă îngrijesc dacă înțelegi sau nu.