E timpul...

E despre noi...O mare de oameni privind cu ochii rataciti spre ceva ce e de neinteles. E de bine, e de rau? E timpul...
E timpul sa nu mai spunem probleme. Nu exista, sunt doar situatii din care vrem nu vrem iesim mai mult sau mai putin cu fruntea sus din ele.
E timpul sa nu ne mai fie frica sa spunem ce simtim si ce vrem, e timpul sa le dam in cap celor care fac promisiuni si nu se tin de ele. E timpul sa ne pese mai mult de noi si mai putin de ceilalti. E timpul sa fim mai buni, mai puternici...stim ca cei mai tari sunt cei mai buni si cei mai buni vor supravietui...asta e legea naturii.

E timpul.
E trecutul. Unii dintre noi traim din amintiri...de ce se retin mai bine acele amintiri care de fiecare data cand revin ne bulverseaza si nu acele lucruri care chiar si pentru cateva momente ne-au facut fericiti.
Prezentul e asta...
Viitorul nu e scris undeva, depinde de noi, de fiecare, de ceea ce vrem. Se priveste atat de mult spre viitor...cred ca unii dntre noi gandim prea mult.

Nu-i aşa că e frumos ?

Nu-i asa ca e frumos ?
Ce? Tot ce e in jurul nostru. Am incercat odata sa imi imaginez totul fara oameni...natura simpla. E singurul lucru pur. Ca si cerul, luna, stelele...tot. Luna stigmeaza cosmosul cu magia ei, puterea ei demonica prinde toate elementele intr-o complexitate malefica, aduna in noapte dorurile si suferinta lumii...ca un imens proces chimic.
De odata te simti martor ocular al creatiei...esti prins in hora sferelor ceresti si asculti muzica. "Muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude." (Marcel Proust)
As spune ca natura e oarecum strivita de lume, iar daca ne-ar fi scarba de ceva nu e decat o scarba de noi insine. Tot ce in jur merita mai multa atentie, dar cine vede mai incolo de perdeaua care acopera ceea ce intradevar ne-ar face mai buni, mai fericiti?
Se spune ca fericirea e atat de rara fiindca poate fi atinsa numai dupa batranete, la varsta senilitatii. Nu cred. Lucruri mari iti pot aduce fericirea...o iubire impartasita, o prietenie adevarata, dar si lucruri mici.

Gaseste bucuriile in lucruri mici !

...

When I first saw you, I was afraid to meet you,
When I first met you, I was afraid to hold you,
When I held you, I was afraid to kiss you,
When I first kissed you, I was afraid to love you,
And when I began to love you, I never thought that I will lose you.

Promises.

If i lay here, if i just lay here, would you lie with me and just forget the world?

When we belive to know all the answers...then the questions change.
Promise little but do much.

Ce se întamplă ?

E nevoie de ceva care sa ma motiveze, ceva care sa ma faca sa zambesc zi de zi. Poate ca e mai aproape decat cred, dar parca mi-e frica sa-l vad. Am primit un sfat de la un prieten foarte bun : "...admira ce nu se vede si bucura-te de ceea ce simti, gaseste bucuriile in lucruri marunte..." Poate ca ar trebui sa privesc mai des la tot ce ma inconjoara, chiar si la lucrurile mai putin importante pentru ca poate le voi gasi mai mult decat importante pentru mine.
E nevoie si de ei. Desi nu arati, uneori te simti singur. DA...si desi sunt o multitudine de "prieteni" care cica sunt alaturi de tine, de fapt celor la care te asteptai mai putin, le pasa.
E vorba de tine.

Exista posibilitati admirabile in orice fiinta umana. Trebuie sa crezi in puterea si in tineretea ta. Invata sa repeti la nesfarsit: "Totul depinde de mine". A.G