Generations.

Cum eram noi, cum sunt ei?
Eram copii in adevaratul sens al cuvantului, pana la varsta la care ne-am primit buletinul ne-am jucat ascunselea, refuzam sa ne maturizam pentru ca eram fericiti. Chiar ne-am trait copilaria.
Ei sunt tristi. Ei nu mai au emotii la primul sarut, ei nu se mai joaca pana la epuizare in fata blocului. Ei sunt la 14 ani mai mari decat noi la 20 pentru ca fac lucruri pe care poate noi inca nu le-am facut si poate am refuza sa le facem pentru ca am crescut altfel.
E o generatie pierduta de copii pentru ca nu au fost disciplinati cum trebuie. Pentru noi, parintii erau ceva greu de inteles, nu stiam ca intr-o buna zi vom fi aceia care le vom juca rolul. Pentru ei sunt persoane care vorbesc "aiurea", sunt acele persoane care nu le ofera libertate pentru ca "toate prietenele ei merg in cluburi si ea nu are voie".
Inca vad copii care se joaca si care isi traiesc copilaria asa cum ar trebui si asta ma bucura, dar parca sunt din ce in ce mai putini.
Mereu au fost cautati oameni de treaba, dar niciodata lumea n-a avut mai mare nevoie ca acum de oameni de caracter pe care sa nu-i abata nimic din drumul lor.
Ar fi trebuit sa reprezinte viitorul, dar parca fiecare noua generatie nu e decat o invazie de mediocri.
Nu asta e drumul. Cititi ! Cititi orice ! Respectati-va profesorii, sunt oameni...fiecare cu o poveste de viata. Sute de filmulete circula pe internet cu diferiti "smecherasi" batjocorind profesori. Nu e drept. De ce e permis? De ce copii cu parinti cu situatii financiare foarte bune isi permit orice? Banii parintilor nu sunt ai nostrii, nu ne reprezinta deloc. Daca ei au avut inteligenta necesara pentru a dobandi ceea ce au, copiii lor dau dovada de prostie

"Dupa o generatie de scriitori ratati, urmeaza o generatie de cititori ratati."
Victor Martin