joi, 21 ianuarie 2010

Jokes


Barbatul la volan.
Dumnezeu a creat barbatul cu volanul in mana. Cand loveste cu piciorusele burta mamei, baietelul cauta de fapt ambreiajul si frana. La 3-4 ani conduce prima masina (teleghidata), iar la 14-15 ani e deja expert in masini si femei. Chiar daca experienta lui se reduce la Dacia lu' tata si la mana lui dreapta ...
La 18 ani isi cumpara o Dacie, iar dupa 1 an o vinde. N-a impresionat nicio fata. Masina trebuie sa fie de vina!
In viata unui baiat, Dacia e precum armata. Il face barbat. Invata sa sufle in jiglere, sa desfunde carburatorul si sa curete rugina de la praguri. O are, dar nu-l ajuta cu nimic.
La 20 de ani, barbatul iese cu masina la agatat. Barbatii capata curaj doar in spatele volanului. Daca ii dai jos din masina, se rusineaza ca niste fete mari. Daca vede o femeie cu decolteu generos si fusta mini, ce credeti ca face? Ii cumpara flori? Ii recita o poezie? O invita in oras? Nu. O claxoneaza. Ca doar atat il duce capul. Sa claxoneze.
Barbatul este atat de obsedat de masini, incat trateaza femeile de parca ar fi autoturisme. In ambele cazuri, el vrea sa fie PRIMUL. De ce sa ia una "alergata" de altii? Ce, el e mai prost?!
Daca nu are bani, barbatul se afla intr-o dilema existentiala. Daca ar avea bani, si-ar lua o masina frumoasa, scumpa si noua. Prin analogie, si-ar lua si o femeie frumoasa, inalta si virgina. Dar nu are bani. Ce sa aleaga? O masina frumoasa, dar second-hand sau o masina urata, dar noua? La femei e la fel: o femeie frumoasa, dar "alergata" de altii, sau una urata, dar virgina?
Viata e cruda. Dumnezeu e sus. Iar barbatul e jos. Jos de tot. El sfarseste intr-un Logan...visand la Mercedes E-Klasse, alaturi de o femeie grasa si urata...visand o frumusete hollywoodyana.

luni, 18 ianuarie 2010

E acolo

E acolo, aici, dincolo…peste tot.
E simplu, e frumos, e tot ce ti-ai dorit.
E ceea ce ai numi … perfectiune. Sau nu? Exista asa ceva?
E tot ceea ce vrei si nu poti sa ai, e ceea ce iti doresti cu atat inversunare dar iti este interzis.
Te face sa zambesti, te face sa gasesti ceea ce nu cautzi, te transforma in ceea ce nu credeai ca vei ajunge, e ceea ce te innebuneste.
Te face sa cazi si sa te ridici, ceea ce e bine pentru ca nu iti va mai fi frica de caderi.
Te face mai bun si mai rau in acelasi timp. Te distreaza cand esti trist si te intristeaza cand esti prea vesel.
E cel ce rade cand ceva rau se intampla pentru ca deja se gandeste pe cine sa dea vina.
Te indeamna la ceea ce nu ai crezut ca vei avea curaj sa faci.
Face ca visele tale sa devina realitate.
E ceea ce iti arata lumea asa cum e ea, cu rele si cu bune. Iti deschide ochii cand esti prea prost sa vezi mai departe de niste simple cuvinte.
Nu te invata ca ejti singur, ci ca ejti singurul.
Are opinii, nu si convingeri.
E poate ea, e poate el, e ceva.
Un necunoscut, sau ceva atat de cunoscut incat la un moment dat l-ai considera banal.

joi, 14 ianuarie 2010

Chiar dacă...



Florin Chilian - Chiar dacă...


Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire, e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi.

Aminirile sunt produse fragile, dar puternice, referitoare la ceea ce ne amintim din trecut, ceea ce credem despre prezent şi ceea ce ne imaginăm despre viitor.
D.S

joi, 7 ianuarie 2010

Călătorie...


Ce rost are cand sunt puse atatea piedici, ce rost are sa traiesti 3 ani de fericire daca urmeaza 2 in care nu iti doresti altceva decat sa renunti. Ajungi la 18 ani, esti constient ca ti-ai trait copilaria, adolescenta, ai trait si prima iubire si o mai traiesti sau ai incetat sa o mai traiesti pentru ca din diferite motive mai mult sau mai putin stupide ceva s-a rupt...si odata cu ruptura asta te-ai rupt si tu de realitate. Ti-ai revenit pe parcurs pentru ca life's go on !
20 de ani, cand realizezi ca n-ai prieteni langa tine si ca exact cei la care nu te asteptai sunt, sau nici aceia, "prieteni" care te suna numai cand au nevoie de tine, in rest e ca si cum nu ai exista...si lista poate continua.
20 de ani cand doresti sa faci atat de multe dar realizezi ca nu ai cum pentru ca oricum nu te sprijina nimeni...
20 de ani cand poate doresti sa te intorci la 18, simti deja ca ejti singur intr-o lume rea, parinti deja nu mai sunt cum erau pentru ca ai 20 de ani si trebuie sa te descurci singur.
Mii de vorbe, priviri si fapte care te pun pe ganduri...in ce lume traiesti? intr-o lume asa cum o vezi...care e sensul vietii atunci cand lumea sufera de diferite boli ca sunt ei de varsta a2a sau a3a...
Cum s-ar putea cineva bucura de viatza cand fizic ii lipseste ceva. Si atunci ce rost are?
Poate ca are...si poate ca e o lectie, poate ca mult mai important decat asta e sa incerci sa traiesti cu bolile pe care le ai si nu sa te vindeci. (A.C)
Ma opresc la 20 pentru ca mai departe nu am ajuns si nici sunt foarte curioasa sa aflu.
Probabil ca cineva imi va reprosa iarasi ca am privit doar partea negativa...promit ca data viitoare o sa fiu mai optimista :P

sâmbătă, 2 ianuarie 2010