Pretutindeni în lume, oamenii își ridică privirile spre cer, așteptându-l pe Dumnezeu...Suntem creatori, dar jucăm, naivi, rolul de creație. Ne considerăm oi neajutorate, mânate în colo și în coace de cel de care suntem convinși că ne-a creat. Îngenunchem aidoma unor copii speriați, implorând ajutor, iertare sau noroc, fără sa ne dăm seama că suntem singurii capabili de a realiza tot ceea ce ne dorim și că tot ce avem e datorită nouă, datorită muncii noastre și nu datorită rugilor către un Dumnezeu, care ne-a creat după chipul și asemănarea lui..și poate atunci vom începe să înțelegem, că și noi suntem creatori.
Iar atunci când acest lucru ne va fi clar, porțile se vor deschide larg în fața realului potențial uman.
2 comentarii:
Am citit cateva din posturi , sunt foarte interesante . Continua sa scrii , ai un mod foarte interesant de a capta atentia cititorului .
multumesc
de asemenea
Trimiteți un comentariu