"Primele ploi ale toamnei îmi aplecau aripile."

Toamna, "anotimpul incendiilor, al sinuciderilor și nenorocirilor", paralizează elanurile. Zburdălnicia copiilor, avânturile, dorul de spații se ofilește. Devin triști, morocănoși.

Nu numai toamna, dar și celelalte anotimpuri capătă alte semnificații față de imaginile obișnuite, devenind purtătoarele unor simboluri deosebite de cele cunoscute. Cele mai puternice și tulburătoare reacții le stârnesc anotimpurile de tranziție: primăvara și toamna. Primăvara redeșteaptă elanurile vitale și oferă posibilitatea evadării din "casa cu nebuni", dă iluzia unei vieți libere și în același timp sentimentul stăpânirii depline a universului. Toamna, e începutul declinului sufletesc. Și totuși nici chiar primăvara n-are pentru copil, înfățișarea pură, explodând de vitalitate și frumusețe, așa cum o percepem de obicei. Dimpotrivă, chiar primele ei semne împrumută ceva din insalubritatea acelor locuri: "Primăvara intrase pe bariera orașului ascunsă în pelerina nopții și fără veste, cu ploi repezi, să spele copacii și acoperișurile de albul murdar al zăpezii și să gonească de pe maidane în stoluri, cum veniseră, ciorile."

De acum vine toamna, copiii traiesc cinci - sase luni o viață "moartă", de aceea toamna e un anotimp urât, așteptat cu spaimă: "Primele ploi ale toamnei îmi aplecau aripile."

De obicei omul de la oraș receptează toamna dintr-o perspectivă acut depresivă pe care, n-o încălzește nici o undă de poezie.
Copiii o imaginează sub înfățișări hidoase.
"- Cum crezi tu că e toamna?"
"- Eu zic că e o cumătră urâtă și rea, cu picior de lemn, ori o ființă copleșită de tristeți, griji și necazuri."

Oare de ce?

De ce poate sosi acasă o pizza comandată, mai repede decât ambulanța?

De ce sucul de lămâie este făcut din arome artificiale și detergenții de vase se fac cu lămâi adevarate?
De ce pentru a închide programul Windows, trebuie apăsat mai întai pe START?
De ce se sterilizează acul serigii înainte de eutanasie?
De ce dacă zborul avioanelor este din ce în ce mai sigur, aeroportul se numeste "terminal"?
De ce apăsăm mai puternic pe tastatura telecomenzii atunci când bateriile sunt pe sfărșite?
De ce se spală prosoapele, dacă e de presupus că atunci când ne ștergem ar trebui să fim curați?
De ce piloții kamikaze purtau cască de protecție?
Cum ajung să fie puse panourile cu inscripția "INTERZIS A CĂLCA IARBA" În mijlocul peluzei?
Atunci când omul a descoperit că vaca dă lapte, ce căuta el de fapt în acel moment?
Dacă un cuvant este scris greșit într-un dicționar, cum ne dăm seama?
De ce oile nu intră la apă când plouă și lâna da?
De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au încuietori?

Arta de a te strecura?

De ce să fim ipocriţi, toţi dorim să reuşim în viaţă, toţi dorim să ajungem ceva sau cineva, oameni respectaţi de semenii noştrii pentru ceea ce facem în timpul vieţii, pentru ceea ce lăsăm în urma noastră.

Totul după meritele personale.
Se bucură de răsplată cel ce o merită pentru munca, talentul, seriozitatea şi cinstea dovedite.
Este important pentru tânărul care îşi toceşte coatele pe cărţi ani în şir să ştie că, după ce termină şcoala sau facultatea respectivă, locul lui în societate este rezervat.
Dar nu sunt puţine nici cazurile când se întâmplă să descoperim, nu fără stupoare, atunci când pornim în viaţă, că locul nostru, pe deplin meritat este ocupat de altcineva, pe nemerit. De fiul cuiva, de nepotul cuiva, de o lichea, de un "şmecher" care a ştiut să se linguşească, de unul lustruit la suprafaţă, dar incapabil.

Te întrebi: Cum au reuşit? Au ei oare o tehnică specială, o artă de a învinge?
Viciile se adaptează la mediu ca virusurile şi microbii.

Ce avem de făcut împotriva mediocrităţilor, cum să facem să-i punem pe treabă şi, mai ales, la locul lor, adică să nu ocupe locurile valorilor reale?

Toţi dorim să reuşim în viaţă, toţi dorim să ajungem ceva.
Dar, pentru a traduce acest principiu în realitate, fiecare trebuie să acţioneze în acest sens.

Un pachet de biscuiţi.

Adrian Păunescu - Un pachet de biscuiţi.

"Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti."

.

Joacă-te !!!

Sunt obosită....
Vreau să mă distrez și m-am plictisit de oamenii mari.
Joacă-te !!!