50 de ani românul nu a mai fost în hotarele firii, ci în cele ale unei abstracțiuni. A fost silit sa abdice de la gândirea omului răsăritean, ca întruchipare a spiritualității creștine ortodoxe, la mentalul de supraviețuitor al omului estic, prizonier al ghetoului comunist. Și, astfel, în urma acestei traume, românul de astăzi a ajuns să trăiască non-identitar în propria-i țară. În această poziție ne-a surprins, cu garda jos, derutați și distruși sufletește. În fața unui nou neant, suntem obligați, oare a câta oară, la un demers identitar. Cine suntem? Sau, mai bine zis: Cine mai suntem? Acesta este strigătul de alarmă a timpului pe care îl trăim. Cine suntem nu este egal cu cine sîntem.
Identitatea unui neam, ca și aceea a unui om, apare cu mult mai mult timp înainte ca ea să devină observabilă. Existența nu este egală cu aparența sau cu apariția, așa după cum adevărul nu este egal cu exactitatea. Astfel, identitatea unui om ca și a unui popor rămâne o taină. Iar taina, nu se trăiește, ci te trăiește. Identitatea unui om nu se legitimează numai în vizibilul istoric, ci este plină de necunoscute și că ea creează o nouă perspectivă asupra lumii, o altă cale de abordare și un salt, nu către evoluția speciei, ci către desăvârșire.
Antrenamentul de uitare la care este supus popporul român, astăzi face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, o dată cu trecutul, dispare și viitorul.
El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. O umanitate biciuită de prezent, în viteza asta continuă stă cu capul în pământ. Nu-l va mai ridica niciodată spre stele.
Poziția noastră în prezent devine vertical - bipedă numai dacă privim în trecut și ni-l asumăm.
Cum ar putea un eveniment petrecut acum câteva sute de ani în inima unui popor, să marcheze esențial reacția lui de azi? Și totuși, gravitația există!
Căci memoria asta înseamnă: atracția de la distanță.
Iar un neam fără gravitația memoriei este sortit pieririi."
"Cine suntem" - DAN PURIC
Identitatea unui neam, ca și aceea a unui om, apare cu mult mai mult timp înainte ca ea să devină observabilă. Existența nu este egală cu aparența sau cu apariția, așa după cum adevărul nu este egal cu exactitatea. Astfel, identitatea unui om ca și a unui popor rămâne o taină. Iar taina, nu se trăiește, ci te trăiește. Identitatea unui om nu se legitimează numai în vizibilul istoric, ci este plină de necunoscute și că ea creează o nouă perspectivă asupra lumii, o altă cale de abordare și un salt, nu către evoluția speciei, ci către desăvârșire.
Antrenamentul de uitare la care este supus popporul român, astăzi face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, o dată cu trecutul, dispare și viitorul.
El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. O umanitate biciuită de prezent, în viteza asta continuă stă cu capul în pământ. Nu-l va mai ridica niciodată spre stele.
Poziția noastră în prezent devine vertical - bipedă numai dacă privim în trecut și ni-l asumăm.
Cum ar putea un eveniment petrecut acum câteva sute de ani în inima unui popor, să marcheze esențial reacția lui de azi? Și totuși, gravitația există!
Căci memoria asta înseamnă: atracția de la distanță.
Iar un neam fără gravitația memoriei este sortit pieririi."
"Cine suntem" - DAN PURIC
Un comentariu:
cine suntem?cine vrem noi sa fim.
Trimiteți un comentariu