"Tremura lumina de la candelă peste pleoapele vinete, duse afund, în orbitele mari.
Am ridicat ochii, cu toate durerile și revoltele răscolite și împletite în mine și-am zburat spre cer o rugăciune fără cuvinte și înverșunată, scrâșnită, ca o chemare din urmă și ca un blestem.
Soarele își juca lumina toată pe batistă - soarele nesimțitor de frumos și de strălucitor. Destinul tuturor era scris acolo, în peticul de nansuc din mâna ca de var. Se încovoiau în picurii roșii toate elanurile ca niște maci cu trupurile frânte și murise neștiut, ca un copil în scutec, zvârlit pe maidan - cel din urmă vis al copilăriei.
Scrisesem pe batistă, ca pe o unică filă de calendar."
Am ridicat ochii, cu toate durerile și revoltele răscolite și împletite în mine și-am zburat spre cer o rugăciune fără cuvinte și înverșunată, scrâșnită, ca o chemare din urmă și ca un blestem.
Soarele își juca lumina toată pe batistă - soarele nesimțitor de frumos și de strălucitor. Destinul tuturor era scris acolo, în peticul de nansuc din mâna ca de var. Se încovoiau în picurii roșii toate elanurile ca niște maci cu trupurile frânte și murise neștiut, ca un copil în scutec, zvârlit pe maidan - cel din urmă vis al copilăriei.
Scrisesem pe batistă, ca pe o unică filă de calendar."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu