O cărare umbrită de crengile grele ale copacilor supăraţi pe vreme.
E nevoie de curaj.
Aventurează-te, fă-o, lasă-ţi sufletul şi frumuseţea chipului să lumineze tot ce e umbrit, tot ce te face să închizi bucuriile vieţii într-o cutie.
Ridică-ţi mâinile obosite de trecerea timpului parcă mult prea repede şi spune-ţi ca DA! POŢI!
Oferă-ţi şansa unei poveşti frumoase cu un început, dar fără sfârşit.
Uită-l, găseşte-l...
Iubeşte-l...
3 comentarii:
Din tot ce ai scris ar parea ca esti o fire trista,mereu pe ganduri..vrem ceva vesel plin de optimism.Ai trait si alte sentimente,poate ai cunoscut fericirea,implinirea...right???
probabil dacă ai avea răbdare să citesti tot ai vedea ca nu sunt chiar atât de negativă pe cât spui, sunt şi posturi mai vesele :)
am trăit şi dezamăgiri, dar da, şi fericire, împlinire :)
am să ţin cont oricum.
mulţumesc.
Atunci abia astept sa vad ceva plin de optimism:D
Trimiteți un comentariu