Am uitat să scriu rânduri şi rânduri care îmi fac sufletul să zâmbească. Am uitat să ascult, am încetat a mă mai înţelege şi a mai înţelege pe cei care mi-au oferit timpul şi înţelegerea lor.
Am uitat să mai iubesc, am uitat cum e să-mi mai fie dor de tine sau de el. Am uitat a mă mai bucura de lucrurile mărunte şi am încetat a mai oferi încredere.
Acum se consumă un nou calendar pe un perete prost văruit şi eu am început a scrie ce gândesc.
Am o multitudine de gânduri şi la fel de multe lucruri de spus.
Am iertat....
Am desenat....
Am rănit....
Te-am pierdut....
Am câştigat şi am învăţat cum e să iubesc.
Mi-am amintit cum e să-mi fie dor şi cum să ascult din nou. Acum mi-am amintit şi tot acum am început să scriu din nou. Noi cuvinte aşteaptă să fie scrise, noi gânduri izvorăsc din dorinţe ascunse...
Acum se consumă un nou calendar pe un perete prost văruit şi eu am început a scrie ce gândesc.
Am o multitudine de gânduri şi la fel de multe lucruri de spus.
Am iertat....
Am desenat....
Am rănit....
Te-am pierdut....
Am câştigat şi am învăţat cum e să iubesc.
Mi-am amintit cum e să-mi fie dor şi cum să ascult din nou. Acum mi-am amintit şi tot acum am început să scriu din nou. Noi cuvinte aşteaptă să fie scrise, noi gânduri izvorăsc din dorinţe ascunse...
Rareori medităm stând în picioare şi mai rar mergând. Din înverşunarea de a ne păstra poziţia verticală s-a născut fapta. De aceea, ca să protestăm împotriva mărşăviilor ei, ar trebui să imităm poziţia cadavrelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu