Preţuim amintirea micilor gesturi de bunătate când mai toate celelalte lucruri au fost date uitării...

"Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemeni unui măr,
Pe care să-l împarţi pe jumătate." M.C


Preţuim amintirea micilor gesturi de bunătate când mai toate celelalte lucruri au fost date uitării...

Cine suntem?

"Cine suntem? Ca un strigăt identitar, cu scop de trezire a conștiinței naționale. Abia se articulase neamul acesta într-o dimensiune mai civilizată, abia crescuseră florile de cultură, de artă și de viață normală, că a venit ciuma roșie.

50 de ani românul nu a mai fost în hotarele firii, ci în cele ale unei abstracțiuni. A fost silit sa abdice de la gândirea omului răsăritean, ca întruchipare a spiritualității creștine ortodoxe, la mentalul de supraviețuitor al omului estic, prizonier al ghetoului comunist. Și, astfel, în urma acestei traume, românul de astăzi a ajuns să trăiască non-identitar în propria-i țară. În această poziție ne-a surprins, cu garda jos, derutați și distruși sufletește. În fața unui nou neant, suntem obligați, oare a câta oară, la un demers identitar. Cine suntem? Sau, mai bine zis: Cine mai suntem? Acesta este strigătul de alarmă a timpului pe care îl trăim. Cine suntem nu este egal cu cine sîntem.

Identitatea unui neam, ca și aceea a unui om, apare cu mult mai mult timp înainte ca ea să devină observabilă. Existența nu este egală cu aparența sau cu apariția, așa după cum adevărul nu este egal cu exactitatea. Astfel, identitatea unui om ca și a unui popor rămâne o taină. Iar taina, nu se trăiește, ci te trăiește. Identitatea unui om nu se legitimează numai în vizibilul istoric, ci este plină de necunoscute și că ea creează o nouă perspectivă asupra lumii, o altă cale de abordare și un salt, nu către evoluția speciei, ci către desăvârșire.

Antrenamentul de uitare la care este supus popporul român, astăzi face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, o dată cu trecutul, dispare și viitorul.
El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. O umanitate biciuită de prezent, în viteza asta continuă stă cu capul în pământ. Nu-l va mai ridica niciodată spre stele.
Poziția noastră în prezent devine vertical - bipedă numai dacă privim în trecut și ni-l asumăm.
Cum ar putea un eveniment petrecut acum câteva sute de ani în inima unui popor, să marcheze esențial reacția lui de azi? Și totuși, gravitația există!
Căci memoria asta înseamnă: atracția de la distanță.
Iar un neam fără gravitația memoriei este sortit pieririi."

"Cine suntem" - DAN PURIC

Un destin scris pe batistă.

"Tremura lumina de la candelă peste pleoapele vinete, duse afund, în orbitele mari.

Am ridicat ochii, cu toate durerile și revoltele răscolite și împletite în mine și-am zburat spre cer o rugăciune fără cuvinte și înverșunată, scrâșnită, ca o chemare din urmă și ca un blestem.

Soarele își juca lumina toată pe batistă - soarele nesimțitor de frumos și de strălucitor. Destinul tuturor era scris acolo, în peticul de nansuc din mâna ca de var. Se încovoiau în picurii roșii toate elanurile ca niște maci cu trupurile frânte și murise neștiut, ca un copil în scutec, zvârlit pe maidan - cel din urmă vis al copilăriei.

Scrisesem pe batistă, ca pe o unică filă de calendar."

"Primele ploi ale toamnei îmi aplecau aripile."

Toamna, "anotimpul incendiilor, al sinuciderilor și nenorocirilor", paralizează elanurile. Zburdălnicia copiilor, avânturile, dorul de spații se ofilește. Devin triști, morocănoși.

Nu numai toamna, dar și celelalte anotimpuri capătă alte semnificații față de imaginile obișnuite, devenind purtătoarele unor simboluri deosebite de cele cunoscute. Cele mai puternice și tulburătoare reacții le stârnesc anotimpurile de tranziție: primăvara și toamna. Primăvara redeșteaptă elanurile vitale și oferă posibilitatea evadării din "casa cu nebuni", dă iluzia unei vieți libere și în același timp sentimentul stăpânirii depline a universului. Toamna, e începutul declinului sufletesc. Și totuși nici chiar primăvara n-are pentru copil, înfățișarea pură, explodând de vitalitate și frumusețe, așa cum o percepem de obicei. Dimpotrivă, chiar primele ei semne împrumută ceva din insalubritatea acelor locuri: "Primăvara intrase pe bariera orașului ascunsă în pelerina nopții și fără veste, cu ploi repezi, să spele copacii și acoperișurile de albul murdar al zăpezii și să gonească de pe maidane în stoluri, cum veniseră, ciorile."

De acum vine toamna, copiii traiesc cinci - sase luni o viață "moartă", de aceea toamna e un anotimp urât, așteptat cu spaimă: "Primele ploi ale toamnei îmi aplecau aripile."

De obicei omul de la oraș receptează toamna dintr-o perspectivă acut depresivă pe care, n-o încălzește nici o undă de poezie.
Copiii o imaginează sub înfățișări hidoase.
"- Cum crezi tu că e toamna?"
"- Eu zic că e o cumătră urâtă și rea, cu picior de lemn, ori o ființă copleșită de tristeți, griji și necazuri."

Oare de ce?

De ce poate sosi acasă o pizza comandată, mai repede decât ambulanța?

De ce sucul de lămâie este făcut din arome artificiale și detergenții de vase se fac cu lămâi adevarate?
De ce pentru a închide programul Windows, trebuie apăsat mai întai pe START?
De ce se sterilizează acul serigii înainte de eutanasie?
De ce dacă zborul avioanelor este din ce în ce mai sigur, aeroportul se numeste "terminal"?
De ce apăsăm mai puternic pe tastatura telecomenzii atunci când bateriile sunt pe sfărșite?
De ce se spală prosoapele, dacă e de presupus că atunci când ne ștergem ar trebui să fim curați?
De ce piloții kamikaze purtau cască de protecție?
Cum ajung să fie puse panourile cu inscripția "INTERZIS A CĂLCA IARBA" În mijlocul peluzei?
Atunci când omul a descoperit că vaca dă lapte, ce căuta el de fapt în acel moment?
Dacă un cuvant este scris greșit într-un dicționar, cum ne dăm seama?
De ce oile nu intră la apă când plouă și lâna da?
De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au încuietori?

Arta de a te strecura?

De ce să fim ipocriţi, toţi dorim să reuşim în viaţă, toţi dorim să ajungem ceva sau cineva, oameni respectaţi de semenii noştrii pentru ceea ce facem în timpul vieţii, pentru ceea ce lăsăm în urma noastră.

Totul după meritele personale.
Se bucură de răsplată cel ce o merită pentru munca, talentul, seriozitatea şi cinstea dovedite.
Este important pentru tânărul care îşi toceşte coatele pe cărţi ani în şir să ştie că, după ce termină şcoala sau facultatea respectivă, locul lui în societate este rezervat.
Dar nu sunt puţine nici cazurile când se întâmplă să descoperim, nu fără stupoare, atunci când pornim în viaţă, că locul nostru, pe deplin meritat este ocupat de altcineva, pe nemerit. De fiul cuiva, de nepotul cuiva, de o lichea, de un "şmecher" care a ştiut să se linguşească, de unul lustruit la suprafaţă, dar incapabil.

Te întrebi: Cum au reuşit? Au ei oare o tehnică specială, o artă de a învinge?
Viciile se adaptează la mediu ca virusurile şi microbii.

Ce avem de făcut împotriva mediocrităţilor, cum să facem să-i punem pe treabă şi, mai ales, la locul lor, adică să nu ocupe locurile valorilor reale?

Toţi dorim să reuşim în viaţă, toţi dorim să ajungem ceva.
Dar, pentru a traduce acest principiu în realitate, fiecare trebuie să acţioneze în acest sens.

Un pachet de biscuiţi.

Adrian Păunescu - Un pachet de biscuiţi.

"Nu stiu daca ati aflat cu totii, oamenii milostivi si instariti
De batrana ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiti.
Ea de acolo isi cumpara sarmana, ieftin alimentul preferat
Pana cand cu preturile astea, n-a mai avut bani si l-a furat.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

Nu stia sa minta si sa fure, a trait in cinste din putin
Si-au vazut-o ca e speriata, parca o muncea un gand strain
Nici n-au apucat s-o controleze, ca s-a si predat ca intr-un joc
Si innebunita de durere a cazut si a murit pe loc.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti

S-au furat averi de miliarde, tari intregi au fost facute praf
Nici n-ar fi mai potrivita sigla decat o ruina si un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toata dau din cap profund dezamagiti
Ca batrana a murit umila pentru un pachet de biscuiti.

Totusi cat de rea esti soro lume,
Ce cumplit spectacol iti permiti
Daca s-a ajuns sa moara oameni
Pentru un pachet de biscuiti."

.

Joacă-te !!!

Sunt obosită....
Vreau să mă distrez și m-am plictisit de oamenii mari.
Joacă-te !!!

"Orice e posibil!!!"

Nesiguranța naște oameni lași. Într-o societate condusă de interese și plină de răutate, ne dorim a ne preface în mici ființe oarbe, surde și neputincioase.
Din dorința de a nu ne lovi de ceea ce ne poate doborî, ne punem, poate, fără să vrem, timbrul de neputinciosi.
Partea bună, totuși, e că printre ei sunt și cei pentru care orice e posibil.
Folosim destul de des, "Orice e posibil!!!", deși cei mai mulți nu cred în acest lucru. E destul de greu să îți impui să gândești într-un fel, atâta timp cât nu crezi în ceva. E adevărat că poate spunând un lucru de multe ori, la un moment dat ai putea să începi să crezi în el, dar la fel de adevărat e că nu poți crede o minciună atunci când te lovești de una.
Întrebase cineva care e diferența dintre curaj și tupeu.
Mulți duc lipsă de curaj, ultima generație sau "generația nouă" sau viitorul țării noastre, cum le place politicienilor să spună, nu duc lipsa de tupeu, e pretutindeni din plin. Tupeul aduce cu el o mare cantitate de nesimțire.
Curaj au avut cei care au luptat pentru ca nouă să ne fie mai bine, dar se pare că a fost în zadar.
Ce-i drept toate lucrurile au părți bune și părți mai puțin bune, e firesc.
Cred că ma pricep să le scot în evidență doar pe cele mai puțin bune, dar mă străduiesc.

Un copil cânta cu ochii în soare.

Cine ar fi putut să spună ce vroiam?
Cum aș putea spune eu însumi, de vreme ce nici eu nu știam?

Un copil cânta cu ochii în soare.

"Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic. Eram o gânganie cu picioarele goale prin praf. Trăiam ca o pasăre... Ale mele erau maidanele, să le cutreier..."

The Only Exception

Paramore - The only exception

"How did it happen that their lips came together?
How does it happen that birds sing, that snow melts, that the rose unfolds, that the dawn whitens behind the stark shapes of trees on the quivering summit of the hill?
A kiss, and all was said."
Victor Hugo

Știi?

Știi cât de mulți și-ar dori viața ta?
Posibilitatea de a te bucura de toate lucrurile ce apar mai devreme sau mai târziu în viața ta.
Pentru tine sunt lucruri obișnuite, te plictisește rutina de zi cu zi, dar pentru altcineva asta înseamnă tot.
Mi-am dat seama destul de recent, deși poate e târziu, cât ar da unii pentru a fi ca noi, când spun unii mă refer la cei mai puțin norocoși ca noi, cei cu probleme fizice, cei care se află în imposibilitatea de a merge sau de a vorbi, sau de a auzi, despre aceia vorbesc.
De cele mai multe ori ne plângem, dar de foarte puține ori ne dăm seama că nu apreciem îndeajuns de mult ceea ce ni s-a oferit încă din momentul nașterii.
Printr-o singură privire mi-am dat seama cât de mult ar dori cei ca ei să fie în pielea noastră și cât de mult s-ar bucura. Cât de mult ne invidiază și cât ar dori să țină în mâinile lor neputincioase ceea ce se numește viață......fericire.
E o singură viață, un singur univers și doar tu să te bucuri sau nu de ceea ce va urma.

"What if....?"

"Ce" şi "dacă" sunt două cuvinte inofensive, aşa cum orice cuvânt poate fi. Dar puse împreună unul lângă altul au puterea de a te bântui tot restul vieţii.

"Ce se întâmplă dacă....?"

"What if....?"

Nu ştiu cum se termină povestea ta, dar dacă ceea ce ai simţit a fost dragoste adevărată atunci nu este niciodată prea târziu.
Dacă a fost adevărat atunci de ce nu ar fi şi acum?
Trebuie doar să ai curaj să-ţi urmezi inima.
Nu ştiu ce simţi când apare dragostea precum cea a Julietei, o dragoste pentru care să-i abandonezi pe cei dragi, o dragoste pentru care să traversezi oceanul......dar dacă mi s-ar întâmpla mie, aş avea curajul s-o urmez.
Dacă nu ai făcut-o, într-o zi sper sa o faci.

"Letters to Juliet"

Definițiile femeilor. (joke)

Femeile vin pe lume neterminate. Apoi vin bărbații care le dau gata...
Femeile nu au simțul umorului. De aceea bărbații le iubesc în loc să râdă de ele...
În viață, un bărbat trebuie să aleagă între două rele, de cele mai multe ori cea tinerică și frumușică.
Bărbații se mulțumesc în viață cu lucrurile simple: femeile...
Femeile pot să țină un secret atunci când nu știu că este unul...
Este frumos a-ți găsi femeia pentru o viață. Dar și mai frumos este să găsești mai multe...
Lucrul cel mai inteligent la o femeie sunt măselele de minte.
Se afirmă de multe ori că locul femeilor este la cuptor. Alții sunt de parere că locul lor este în cuptor...
Bărbații le-ar acorda femeilor dreptul de a avea ultimul cuvânt...dacă ar fi siguri că este ultimul.

Definiții ale bărbaților. (joke)

După bărbați și după tramvaie nu trebuie să alergi. Tot timpul vin altele (alții)...
O femeie are nevoie de o fantezie bogată pentru a iubi un bărbat pentru calitățile lui.
Dacă ne gândim bine bărbați sunt rezultatul unui cromozom handicapat.
Dacă Dumnezeu ar fi creat femeia pentru spălat rufe și vase, le-ar fi facut mâinile din aluminiu.
Totul are o limită numai prostia bărbaților este infinită...
Femei luați bărbații așa cum sunt, alții nu există!
Bărbații sunt bărbătoși, femeile sunt divine.
Este bine știut că bărbații sunt superiori femeilor. La fel de bine este știut că Pământul este lat.
Nu contrazice un bărbat. Așteaptă numai câteva momente și atunci o face el singur.
Bărbații contrazic legile fizicii: dacă îi pui sub lupă devin mai mici decât în realitate.
Bărbați se dezvoltă până la 14 ani, după care cresc numai.
Războaiele din istoria omenirii au pornit din dorința bărbaților de a avea menstruație.
La întrebarea de ce bărbații sunt mai înalți și mai bine dezvoltați decât femeile nu trebuie decât să ne gândim la buruieni...
Fiecare Adam are o Eva pe care poate să dea vina pentru ceea ce nu poate să ajunga el.

Dumnezeu când a creat bărbatul exersa încă...

Urmează Definițiile femeilor.

Ball Trap

The Owl - Ball Trap

Suntem creatori.

Pretutindeni în lume, oamenii își ridică privirile spre cer, așteptându-l pe Dumnezeu...

Suntem creatori, dar jucăm, naivi, rolul de creație. Ne considerăm oi neajutorate, mânate în colo și în coace de cel de care suntem convinși că ne-a creat. Îngenunchem aidoma unor copii speriați, implorând ajutor, iertare sau noroc, fără sa ne dăm seama că suntem singurii capabili de a realiza tot ceea ce ne dorim și că tot ce avem e datorită nouă, datorită muncii noastre și nu datorită rugilor către un Dumnezeu, care ne-a creat după chipul și asemănarea lui..și poate atunci vom începe să înțelegem, că și noi suntem creatori.

Iar atunci când acest lucru ne va fi clar, porțile se vor deschide larg în fața realului potențial uman.

Fii ai bravilor soldați.

Nimeni Altu - Fii ai bravilor soldați.

Mințile mici și neputincioase condamnă întotdeauna ceea ce nu înțeleg.

Afirmația că Pământul este rotund a fost luată în derâdere și considerată absurdă, fiindcă majoritatea oamenilor credeau că într-un asemenea caz oceanele s-ar vărsa de pe planetă...

Mințile mici și neputincioase condamnă întotdeauna ceea ce nu înțeleg.
În lume sunt unii care creează...și din păcate alții care distrug. Dinamica a existat întotdeauna. Dar în cele din urmă, creatorii își găsesc adepții, iar când numărul adepților atinge o masă critică, Pământul devine dintr-odată rotund. Percepțiile se transformă și o nouă realitate ia naștere.

De la o sută de fricoși nu o să scoți niciodată o hotărâre eroica.

Există un lucru care nu trebuie uitat, pe care lumea nu are dreptul să-l uite.

Majoritatea nu poate niciodată să înlocuiască un om.
Ea reprezintă întotdeauna nu numai pe cei proști dar și pe cei lași. Și, pe cât este de adevărat că o sută de visători nu fac cât un înțelept, tot așa, de la o sută de fricoși nu o să scoți niciodată o hotărâre eroica.

Pacea eternă nu va dăinui pe pământ decât atunci când ultimul om îl va ucide pe penultimul.

Spuneți o minciună mai mult timp și până la urmă oamenii o vor crede.

Adolf Hitler

Abține-te !

Abține-te de la a-i judeca pe ceilalți.
Abține-te de la întuneric...ospătează-te cu realitatea luminii.
Abține-te de la pesimism...ospătează-te cu optimism.
Abține-te de la mânie...ospătează-te cu răbdare.
Abține-te de la griji.
Abține-te de la ceea ce este negativ...ospătează-te cu ceea ce este pozitiv.
Abține-te de la a te plânge...ospătează-te cu aprecieri.
Abține-te de la ostilitate...ospătează-te neopunând rezistență.
Abține-te de la amărăciune...ospătează-te cu iertare.
Abține-te de la neliniște...ospătează-te cu speranță.
Abține-te de la egoism...ospătează-te cu o inimă.

I could really use a wish right now.

B.o.B - Airplanes ft. Hayley Williams of Paramore

Ghidul ghinionist.

"În clipa când am sfârșit prin a-l descoperi, ilustrul nostru prieten străin aștepta de o jumătate de oră, asezat pe valiză, pe un peron al Gării de Est. M-am scuzat că am venit atât de târziu, i-am explicat că, de obicei, nu primim în felul acesta pe oaspeții noștrii străini, dar în urma unei deplorabile neînțelegeri, comitetul de primire compus din zece membrii se găsea, chiar în aceeași clipă, la aeroportul Ferihegy, agitând un buchet de trandafiri și o păpușă în costum popular unguresc. Am plecat apoi să găsim un taxi........

După o jumatate de oră de eforturi, m-am văzut obligat să-i explic că efectivul taxiurilor din frumoasa noastră capitală va fi în curând sporit, după cum am aflat dintr-un articol de ziar citit chiar ieri.
La tramvai, înghesuială mare. De la un tânăr atletic, prea scumpul și ilustrul nostru prieten încasă o "labă" pe spate, administrată atât de generos, încât acesta se prabuși. N-am ezitat să-i explic că era vorba de un obicei al nostru, național, greutatea efectivă a labei aplicate pe spate fiind direct proporțională cu afecțiunea purtată celui ce o încasează. Setos să cunoască frumusețile capitalei noastre, distinsul oaspete atâta s-a bălăbănit încolo și încoace, încât până la urmă a stâlcit bătătura unui călător din preajmă, care a sărit în sus și a rostit, strigând, cuvântul "vită".

I-am explicat fără zăbavă că în limba noastră acesta este un termen cum nu se poate mai elogios, care s-ar traduce în limba sa, bineînțeles aproximativ, prin două vorbe: "persoană încântătoare". Și astfel, oaspetele nostru a fost profund mișcat, coborând din tramvai, ceea ce l-a determinat să ajungă la hotel într-o excelentă dispoziție.
Portarul ne-a anunțat, cu o politețe al cărui secret numai el îl deține, că devreme ce nimeni n-a rezervat nici un fel de cameră pentru prietenul nostru, se vedea pus în situația de a-i fi imposibil să-l găzduiască. Atunci am propus oaspetelui să împartă cu mine umilul meu cămin.
A doua zi făcuram un tur al orașului, desfășurat fără buclucuri. Numai expoziția, a cărei vizitare fusese de altfel însuși scopul călătoriei prietenului nostru, era închisă de 8 zile. Seara, celebrul și distinsul nostru oaspete a luat parte la o masă dată în onoarea sa. Din nefericire, în urma unei deplorabile încurcături, cei 10 membrii ai comitetului de organizare tocmai plecaseră în Italia. Prietenul nostru avea poftă să mânânce o "bouillabaisse a la hongroise" (o mâncare foarte condimentată).
A doua zi dimineața, oaspetele nostru m-a anunțat pe neașteptate că va pleca la prânz. Dând să urce în tren, mi-a croit o formidabilă labă pe spate și mi-a spus afectuos "vită".
Am conchis că între noi s-a născut o frumoasă prietenie. Trenul s-a pus în mișcare și eu am fluturat o batistă, cu ochii plini de lacrimi. Mai întâi, pentru că afecțiunea noastră era realmente reciprocă, în al doilea rând deoarece abia acum constatam că, instalându-l într-un compartiment pe oaspetele nostru, greșisem trenul."

Amintirile sunt totdeauna un loc de întâlnire.

Stii ca nu ar trebui sa iti fie dor, dar iti este.
Iti e dor mai ales de partile frumoase, dar chiar si de cele mai putin frumoase.

O persoana nu prea draguta mi-a spus: "Eu nu traiesc din amintiri.".......dar cine o face?.....eu nu, nici tu, nici el, nimeni.
Amintirile sunt totdeauna un loc de intalnire.
E adevarat ca nu le poti schimba, e imposibil, si la fel de adevarat e ca amintirea unei placeri este intotdeauna o placere, pe cand amintirea unei dureri este o durere, desi uneori zambim mai mult sau mai putin atunci cand ne amintim de ceva neplacut.

"Timpul trece, ne despoaie ca un hot si ne lasa suspinand in urma lui.
Dar singura comoara ce nu ne poate el fura este comoara suvenirurilor."
Vasile Alecsandri

Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?

Logic.
Plecam si sosim undeva.
Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata.
Poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta, ci faptul ca sosim undeva.
Totdeauna sosim undeva,
Poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde am vrut.

Dar sosim undeva si cata vreme sosim undeva totul e logic.
Chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite...Totusi am plecat si am sosit undeva,
Am gresit drumul, dar am sosit undeva,
Dar cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic.

Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?

Octavian Paler

Lucruri simple.

Horia Brenciu - Lucruri Simple

"Ce este o viaţă?"

"Ce este o viata?"

O viata este totul si felul cum se desfasoara ea este adesea halucinant.
Spiritul este implicat si lupta care se da este pentru salvarea lui.
Cineva declara ca abia dupa ce a incetat sa mai caute fericirea a putut in sfarsit sa fie fericit. Aceasta gandire este ispititoare.
In realitate, cat timp exista viata in noi, fericirea, ca si nenorocirea, ne urmaresc in barlogul in care sa zicem ca am fi reusit sa ne retragem si ne afuma la gura vizuinii cu atat viclenie incat ne silesc sa iesim fara macar sa ne dam seama ca o facem.

Life backwards

Am incepe prin a muri, astfel am scapa de aceasta trauma, care ne urmareste toata viata.
Apoi ne-am trezi intr-un azil de batrani si ne-am simti din ce in ce mai bine pe zi ce trece.
Am fi externati intr-o buna zi pe motiv ca suntem sanatosi...si am incepe sa primim banii de pensie.
In fine in prima ta zi de lucru ai primi cadou un ceas de aur.
Ai lucra 40 de ani, pana ai fi suficient de tanar sa poti incepe sa profiti de sfarsitul perioadei de activitate.
Ai trai din petrecere in petrecere , ai bea , ai face dragoste, n-ai avea probleme grave.
Te-ai pregati pentru studiile universitare...apoi colegiul...te-ai juca cu prietenii fara nici o obligatie pana ai deveni copil.
Ultimele 9 luni le-ai petrece plutind linistit, bucurandu-te de incalzire centrala, room service, etc…
In final ai parasi aceasta lume

Un pahar care trebuie băut.

...Daca am ramane la seninatatea care ne atinge ca o aripa dulce, sufletul...
E cel dintai adevar, cel adanc, care nu doare. Daca am trai, daca ne-am ghida viata dupa el.
Dar nu facem asa, fiindca apare curiozitatea, asa zisa luciditate care ne indeamna sa aflam de ce...
Cata luciditate, atata suferinta.
Da asa e. Dar cine dracu te pune?
De ce nu ne mai iubeste?
Ce stupid, cand totul ar fi atat de simplu daca am pastra in noi revelatia acestor clipe sublime, acea seninatate izbavitoare.

Ispita luciditatii care te indeamna sa aflii de ce nu te mai iubeste cineva consta in faptul ca ai sentimentul acut, irezistibil ca, dupa ce vei afla, vei inceta sa suferi.
Poate, iti spui, ai facut vre-o greseala care se poate repara.
Poate la mijloc e o neintelegere
Poate ca iubeste pe altcineva.

Ei da, e un pahar care trebuie baut.
Il bei.
Te inconvoi de durere.
Pe urma te redresezi.

To know him is to love him

Amy Winehouse - To know him is to love him

Ne jucam ?

Ne jucam ?
Oameni = Mancare + Somn + Joaca + Munca
Porci = Mancare + Somn
Inlocuim factorii si obtinem:
Oameni = Porci + Joaca + Munca
Acum, scadem joaca din ambii factori:
Oameni - Joaca = Porci + Munca
Concluzie:
Oamenii care nu inteleg cum sa se joace sunt doar porci care stiu doar sa munceasca.

Pentru că ești.

Pentru ca esti intotdeauna unde ar trebui sa fii...pentru ca ejti langa mine, desi nu te vad mereu.
Pentru ca...nu stiu cum se face ca intotdeauna ai dreptate.
Pentru ca imi zambesti chiar si atunci cand nu fac bine si cand fac bine spui: " se putea si mai bine ".
Pentru ca imi spui ce e bine si ce e rau, desi nu intotdeauna aud complet ce-mi spui, sau refuz sa aud, poate pentru ca evit sa vad lucrurile asa cum le vezi tu, poate ca evit o realitate cruda, poate ca inca as vrea sa ma tratezi ca pe un copil.
Pentru ca ma sustii chiar si atunci cand gresesc, pentru ca e ok sa faci greseli pentru ca din ele am de fiecare data de invatat.
Pentru ca nu intotdeauna ai fost de acord cu ceea ce am facut, dar mi-ai oferit afectiunea de care aveam nevoie si nu o primeam de la altcineva, pentru ca esti alaturi de mine, poate pentru ca tu stii sa o faci cel mai bine.
Pentru ca ma iubesti.
Pentru ca esti.

A smart girl.

A smart girl listens but doesn't belive
Kisses but doesn't fall in love
And leaves before she is left.

Permanent

David Cook - Permanent

Uneori.....

Uneori ne bucuram de bucuria altora sau...e doar o simpla aparenta, decat un sentiment de bucurie, ar fi mai degraba un sentiment de gelozie, de invidie.
Uneori ne bucuram de necazul altuia, pe fata il compatimim, pe de alta ne pare bine.

Cel mai bine stim sa judecam si desi judecata contine totdeauna un adevar, acesta este denaturat prin rautate.

Stim ca atunci cand avem o suparare, avem dreptul de a ne arata supararea, dar asta nu ne da si dreptul la rautate.

"Nu exista accident, oricat de nefericit ar fi, de pe urma caruia oamenii sa nu obtina un profit."
Cu asa oameni, asa conducatori.
Cu asa conducatori, asa tara.

VAI

Vai-ul acela obligatoriu in vocabularul mai tuturor indivizilor cu educatie precara sau foarte multumiti de sine, indivizi care prin aceasta exclamatie atat de expresiva, isi manifesta surpriza incantata a descoperirii propriei persoane...

Ce e ironia?

Ce e ironia?
Vorba, fraza, expresie, afirmatie care contine o usoara batjocura la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificatii opuse sensului lor obisnuit.
E oare mai pe scurt o ura? O ura indreptata in contra unor oameni pe care, de fapt, ii luam in serios?
Sau mai frumos...ironia e felul cel mai rafinat de a expune defectele altora, sau defectele pe care ne dorim sa le vedem in persoanele cu care interactionam zi de zi, defecte ce te fac pe tine perfect, sau nu.
Toti suntem ironici cu anumite persoane, desi noua nu ne face placere sa fim tratati cu ironie.
Unii folosim ironii "elegante", ce nu deranjeaza intotdeauna, altii mai putzin "elegante", ce duc in final la insulte.

"Prostul e singurul care nu are acces la ironie. El se opreste la insulta."

You belong with me.

Taylor Swift - You belong with me

Perfect.

A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei s-au intalnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a fost deasemenea perfecta. Intr-o seara de craciun, in care ningea puternic, aceasta pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe, cand la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii, care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina de cadouri. Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-au invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa imparta cadourile. Din nefericire s-au inrautatit conditiile meteorologice si cei trei au avut un accident.

Unul singur din cei trei a supravietuit. Care?

Ginditi-va mai intai si abia apoi va uitati la raspuns.


Bineinteles ca femeia perfecta. Ea este singura din cele 3 personaje care exista intradevar. Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista.... si ce sa mai zicem de barbatii perfecti...

Pentru femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi in continuare.

Puncte bonus pentru barbati: Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca femeia a condus. Ceea ce explica de ce s-a si intimplat accidentul.

Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune !

Traffic light

The ting tings - Traffic light

Dreams.

Unii ar spune ca e bine sa visezi, altii ca nu.

De ce atunci cand e facuta o afirmatie, intervine si un "dar", sau atunci cand suntem convinsi de ceva si apare o intreaga filozofie de viata ce ne da intreaga idee peste cap.

De ce ar fi bine sa ai vise?
Pentru ca fara vise am fi lipsiti de ambitie si de multe alte lucruri si invers, fara ambitie nu sunt vise. Pentru ca te motiveaza, iti doresti multe lucruri, mai greu de obtinut sau mai usor. Si aici intervine raul...
...De ce nu e bine sa visezi? Sau mai bine zis de ce nu e bine sa visezi cu ochii deschisi.
Asta numai in cazul in care iti doresti lucruri greu de obtinut sau chiar lucruri imposibil de obtinut, desi cineva ar spune ca nu exista ceva ce nu poti avea...
In concluzie, toti avem vise, mai greu sau mai usor de realizat.

Îţi place ce vezi?

Iti place ce vezi?
Mie nu si cred ca nici tie, o singura persoana nu are puterea sa schimbe ceva decat pentru ea insusi, mereu mai multe persoane pot schimba o lume intreaga.
Schimbarea trage dupa ea consecinte, bune sau rele, in functie de ganduri si dorinte.
Sa incerci sa schimbi ceva?
Pentru asta trebuie sa te schimbi si tu....."nu poate fi vre-o schimbare exterioara pana ce nu e o schimbare interioara". Precum inauntru asa si afara.

"Viata este o cugetare,
Este un fluviu
Este o miscare continua
Dar oamenii au impresia ca ei insasi reprezinta ceva static.
Numai obiectele sunt statice,
Numai moartea este incremenita.
Viata este o continua schimbare
Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta.
Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari...
Clipa de clipa."

Replica din "Soti si sotii"
Gabe: Schimbarea inseamna moarte!
Judy: Ce rahat e asta? E o replica de toata jena! Poate merge cu studentii tai de 20 de ani, poate ei cred ca asta ar fi o mare filosofie de viata, dar de fapt nu inseamna nimic!
Viata presupune schimbare!

Happiness.

"Lasă-te cuprins de bucurie. Întinde-ţi mâinile şi prinde-o când trece prin faţa ta."

"Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!" P.I

Wait for you.

Hadouken! - Wait for you

UNA...ALTA...

Una e a te roti si alta a te invarti.
Una e sa alergi dupa altul si alta e sa alergi pe altul.
Una e sa treci si alta e sa fii trecator.
Una e sa ai idei si alta e sa ai un ideal.
Una e ca norocul sa-ti surada si alta e sa-ti rada in nas.
Una e sa fii copil si alta e sa fii copilaros.
Una e sa pari vrednic de o inalta functie si alta e sa fii capabil sa o indeplinesti.
Una e sa gatesti si alta e sa te gatesti.
Una e sa fii cuminte si alta e sa ai minte.
Una e sa stai bine cu morala si alta sa stai bine cu moralul.
Una e sa adaugi viata anilor si alta e sa adaugi ani vietii.
Una e sa-ti faca cineva portretul si alta e sa-ti faca figura.
Una e sa vezi furand si alta e sa fii vazut furand.
Una e "rasa de porci" si alta e "porci de rasa".
Una e sa pui umarul si alta e sa ridici din umar.
Una e scoala vietii si alta e viata scolii.
Una e sa actionezi cu sange rece si alta e sa ai sange rece.

Indiferenta.

Intre el si ea apare la un moment dat nemultumirea, nu are loc nici o lamurire a lucrurilor si nici o despartire, vor continua sa se tot indeparteze unul de celalalt.
Se ignora reciproc si se ajunge la ceea ce se numeste indiferenta.
De ce se spune ca cel mai mult doare indiferenta?
Poate pentru ca persoana pentru care nutresti adevarate sentimente de iubire si careia i-ai oferit tot timpul tau si careia i-ai fost alaturi mereu, nu neaparat reciproc, te trateaza cu o oarecare nebagare de seama, e ca si cum ai fi singur?
Si de ce se procedeaza totusi asa? Oare e cea mai buna modalitate, cat de multe lucruri se pot rezolva astfel?
Nici una sau poate despartirea...sau nu, asta in cazul in care ambelor persoane le convine situatia.

Un arici pe-un camp de maci

Intre graba, intre treaba
Intre urlet, intre scrasnet
Un arici pe-un camp de maci
Nebunia zilei latra
Piatra impietrita-n piatra
Un arici pe-un camp de maci
Intre vise - regasire
Intre taine - amintire
Un arici pe-un camp de maci
Printre ganduri, printre randuri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un camp de maci
Intre ras si rasarit
A uita si amintit
Un arici pe-un camp de maci
Intre clipa, intre frica
Intre ruga, intre fuga
Un arici pe-un camp de maci.

Florin Chilian - Un arici pe-un camp de maci

LOVE YOUR LIFE

El si ea, doua trupuri dansand in acorduri de chitara, 2 suflete, un cuplu, o conexiune, o legatura aproape mistica, un tandem in care ne regasim. Pasi, pasi multi cu o sincronizare aproape de perfectiune care impreuna construiesc dansul nostru. Magia dansului nu ar putea exista fara muzica, asa cum muzica nu inseamna nimic daca audienta nu aude. (M.P)

Asa cum 100 de visatori nu fac cat un intelept, tot asa micii pasi timizi ajung la sfarsit, desi par sa nu se opreasca.

Ezitand, isi iau chipurile in palme, se privesc si pleaca fiecare pe cararea vietii lui cu privirea tintuita in pamant, cu sufletul plin de durere, cu umerii grei, cu ochii rataciti, nestiind unde sa priveasca...inapoi, rugandu-se si unul si altul "Te rog mai priveste-ma o data!"

Acum au uitat, nici macar numele nu si-l mai aduc aminte sau cum au ajuns acolo, dar tot acolo zac gandindu-se de ce viseaza, de ce in vise apare mereu si mereu acelasi chip, acelasi film, aceeasi viata, aceeasi ei.

Im gonna turn to the earth and scream....

LOVE YOUR LIFE

E la fel

E la fel de simplu ca atunci cand numeri o bila.

E la fel de prost chiar si atunci cand o face pe desteptul.

Indiferent ce se intampla el intotdeauna stia ca asa se va intampla, e intotdeauna unde nu trebuie si are intotdeauna dreptate. Ori de cate ori iti vine o idee grozava, afli ca el s-a gandit la ea cu mult timp inaintea ta...dar, nu este atat de prost incat sa nu devina si mai prost.

E deranjat de multe lucruri, dar le face pe toate, e mai profesionist decat un profesionist, e foarte multumit de sine si de fiecare data gaseste unul mai prost care sa-l admire.

E la fel...

Jokes

Barbatul la volan.
Dumnezeu a creat barbatul cu volanul in mana. Cand loveste cu piciorusele burta mamei, baietelul cauta de fapt ambreiajul si frana. La 3-4 ani conduce prima masina (teleghidata), iar la 14-15 ani e deja expert in masini si femei. Chiar daca experienta lui se reduce la Dacia lu' tata si la mana lui dreapta ...
La 18 ani isi cumpara o Dacie, iar dupa 1 an o vinde. N-a impresionat nicio fata. Masina trebuie sa fie de vina!
In viata unui baiat, Dacia e precum armata. Il face barbat. Invata sa sufle in jiglere, sa desfunde carburatorul si sa curete rugina de la praguri. O are, dar nu-l ajuta cu nimic.
La 20 de ani, barbatul iese cu masina la agatat. Barbatii capata curaj doar in spatele volanului. Daca ii dai jos din masina, se rusineaza ca niste fete mari. Daca vede o femeie cu decolteu generos si fusta mini, ce credeti ca face? Ii cumpara flori? Ii recita o poezie? O invita in oras? Nu. O claxoneaza. Ca doar atat il duce capul. Sa claxoneze.
Barbatul este atat de obsedat de masini, incat trateaza femeile de parca ar fi autoturisme. In ambele cazuri, el vrea sa fie PRIMUL. De ce sa ia una "alergata" de altii? Ce, el e mai prost?!
Daca nu are bani, barbatul se afla intr-o dilema existentiala. Daca ar avea bani, si-ar lua o masina frumoasa, scumpa si noua. Prin analogie, si-ar lua si o femeie frumoasa, inalta si virgina. Dar nu are bani. Ce sa aleaga? O masina frumoasa, dar second-hand sau o masina urata, dar noua? La femei e la fel: o femeie frumoasa, dar "alergata" de altii, sau una urata, dar virgina?
Viata e cruda. Dumnezeu e sus. Iar barbatul e jos. Jos de tot. El sfarseste intr-un Logan...visand la Mercedes E-Klasse, alaturi de o femeie grasa si urata...visand o frumusete hollywoodyana.

E acolo

E acolo, aici, dincolo…peste tot.
E simplu, e frumos, e tot ce ti-ai dorit.
E ceea ce ai numi … perfectiune. Sau nu? Exista asa ceva?
E tot ceea ce vrei si nu poti sa ai, e ceea ce iti doresti cu atat inversunare dar iti este interzis.
Te face sa zambesti, te face sa gasesti ceea ce nu cautzi, te transforma in ceea ce nu credeai ca vei ajunge, e ceea ce te innebuneste.
Te face sa cazi si sa te ridici, ceea ce e bine pentru ca nu iti va mai fi frica de caderi.
Te face mai bun si mai rau in acelasi timp. Te distreaza cand esti trist si te intristeaza cand esti prea vesel.
E cel ce rade cand ceva rau se intampla pentru ca deja se gandeste pe cine sa dea vina.
Te indeamna la ceea ce nu ai crezut ca vei avea curaj sa faci.
Face ca visele tale sa devina realitate.
E ceea ce iti arata lumea asa cum e ea, cu rele si cu bune. Iti deschide ochii cand esti prea prost sa vezi mai departe de niste simple cuvinte.
Nu te invata ca ejti singur, ci ca ejti singurul.
Are opinii, nu si convingeri.
E poate ea, e poate el, e ceva.
Un necunoscut, sau ceva atat de cunoscut incat la un moment dat l-ai considera banal.

Chiar dacă...

Florin Chilian - Chiar dacă...


Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire, e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi.

Aminirile sunt produse fragile, dar puternice, referitoare la ceea ce ne amintim din trecut, ceea ce credem despre prezent şi ceea ce ne imaginăm despre viitor.
D.S

Călătorie...

Ce rost are cand sunt puse atatea piedici, ce rost are sa traiesti 3 ani de fericire daca urmeaza 2 in care nu iti doresti altceva decat sa renunti. Ajungi la 18 ani, esti constient ca ti-ai trait copilaria, adolescenta, ai trait si prima iubire si o mai traiesti sau ai incetat sa o mai traiesti pentru ca din diferite motive mai mult sau mai putin stupide ceva s-a rupt...si odata cu ruptura asta te-ai rupt si tu de realitate. Ti-ai revenit pe parcurs pentru ca life's go on !
20 de ani, cand realizezi ca n-ai prieteni langa tine si ca exact cei la care nu te asteptai sunt, sau nici aceia, "prieteni" care te suna numai cand au nevoie de tine, in rest e ca si cum nu ai exista...si lista poate continua.
20 de ani cand doresti sa faci atat de multe dar realizezi ca nu ai cum pentru ca oricum nu te sprijina nimeni...
20 de ani cand poate doresti sa te intorci la 18, simti deja ca ejti singur intr-o lume rea, parinti deja nu mai sunt cum erau pentru ca ai 20 de ani si trebuie sa te descurci singur.
Mii de vorbe, priviri si fapte care te pun pe ganduri...in ce lume traiesti? intr-o lume asa cum o vezi...care e sensul vietii atunci cand lumea sufera de diferite boli ca sunt ei de varsta a2a sau a3a...
Cum s-ar putea cineva bucura de viatza cand fizic ii lipseste ceva. Si atunci ce rost are?
Poate ca are...si poate ca e o lectie, poate ca mult mai important decat asta e sa incerci sa traiesti cu bolile pe care le ai si nu sa te vindeci. (A.C)
Ma opresc la 20 pentru ca mai departe nu am ajuns si nici sunt foarte curioasa sa aflu.
Probabil ca cineva imi va reprosa iarasi ca am privit doar partea negativa...promit ca data viitoare o sa fiu mai optimista :P